București, 15 iulie: Duminică, 12 iulie, s-au împlinit 300 de ani de la aducerea în țară din insula Halki a trupului Domnitorului Țării Românești, Constantin Brâncoveanu (1688-1714), la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Fundația Alexandrion a comemorat alături de Biserica Ortodoxă Română, acest eveniment istoric, desfășurat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ultima mare ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu şi singura care a rezistat peste veacuri în capitală. În 1720, Doamna Maria Brâncoveanu reușea să aducă în țară, după mari eforturi, suferințe și piedici îndurate, trupul voievodului martir, rămânând până în zilele noastre, un exemplu de credință neclintită, răbdare, tenacitate și iubire nemărginită pentru familia și poporul său.
Academicianul Răzvan Theodorescu, președintele executiv al juriului Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu, organizată de Fundația Alexandrion, a vorbit despre acest moment important mergând pe firul istoric, într-un interviu acordat emisiunii Realitatea Spirituală: “Aducerea trupurilor celor martirizați, cu câțiva ani înainte, la Istanbul și depunerea într-o ctitorie, tot brâncovenească, dar nu acolo unde ar fi trebuit să fie, e o poveste dramatică. Brâncoveanu a pregătit întregului neam, fiilor și fiicelor, un mausoleu în pronaosul de la Hurez, acolo unde este pictată “dunga cea bătrână a neamului meu” cum se spune: Brâncovenii și Cantacuzinii. Nu s-a întâmplat așa, toată partea masculină a căzut sub tăișul iataganului, în acea zi de Sfânta Maria a anului 1714 […] Data aducerii și îngropării la Sfântul Gheorghe Nou a trupurilor lui Constantin Brâncoveanu și a câtorva dintre fiii săi este și un exercițiu de psihologie istorică […] Oamenii din jurul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, care nu trebuia să fie necropolă, dar a devenit necropolă, această biserica refăcut de familia Brâncoveanu devenea lăcașul brâncovenesc prin excelență. Astăzi noi mergem acolo să depunem ofranda pietății noastre.”
Asemeni Domnitorului Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria Brâncoveanu este o figură emblematică pentru istoria poporului român prin credința deplină în Dumnezeu în cele mai grele momente, curaj în situații extrem de riscante, integritate și devotament total față de familia și poporul său. Soție, mamă a 11 copii, Doamna Marica a îndurat cu o forță interioară greu de egalat cea mai mare suferință prin care poate trece un om: uciderea soțului și a celor 4 fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Întemnițată, a refuzat să facă compromisuri cu ucigașii neamului ei, pentru a fi eliberată, dar s-a luptat cu toate puterile, depășind situații extrem de periculoase și folosindu-și toate resursele materiale, pentru a aduce rămășițele trupești ale domnitorului martir în țara sa.
Despre Doamna Maria Brâncoveanu, Academicianul Răzvan Theodorescu spune cu convingere: “Da, Maria Brâncoveanu merită să devină o sfântă a neamului românesc.”
În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Doamna Maria a jucat un rol determinant în viața și acțiunile domnitorului. A sprijinit preocupările culturale ale acestuia, privind tipărirea de cărți, înființarea de biblioteci, construirea de biserici și monumente, încurajarea educației și ajutorarea sărmanilor.
